Ana Davila

12/24

Delimitare

străzile Ana Davila, Doctor Zaharia Petrescu, Doctor Gheorghe Marinescu

Directori

Andrei G. Ioachimescu, N.I. Georgescu

Arhitecți

Dimitrie Mohor, Ioan D. Trajanescu

Perioadă construire

1915, 1922-1924

Parcelarea Ana Davila a fost construită pentru Ministerul de Război, între 1915 și 1924.

Cronologia avizării

Pe baza convenției din 1914 cu Ministerul de Război, Societatea Comunală începea și construirea locuințelor din cea de-a treia parcelare, proiectată pe terenul cumpărat de la moștenitorii Davila și Cuțarida. În august 1914, Societatea Comunală solicita Primăriei autorizația pentru parcelarea terenului de lângă Palatul Cotroceni. Această parcelare însemna deschiderea a două străzi, paralele cu bulevardul care trecea prin fața Palatului și perpendiculare pe strada Ana Davila: Dr. Ștefan Capșa înspre est și Dr. Zaharia Petrescu înspre vest. Numele parcelării provenea de la cea de-a doua soție a doctorului Carol Davila, care, alături de Iacob Felix, a pus bazele sistemului medical românesc modern. Străzile au fost denumite foarte rapid de către Comisia de Nomenclatură, în martie 1915, „având în vedere repetatele plângeri că străzile din cartierul Cotroceni, deschise prin parcelarea moștenitorilor Davilla, care a fost aprobată și de Consiliul Comunal, nu au nici un nume oficial, din care cauză decurg numeroase inconveniente pentru locuitori, mai ales în ceea ce privește poșta, telefonul și telegraful”. Cea de-a doua denumire sub care parcelarea Ana Davila se găsește în arhive sau în literatura anilor 1920 este „Parcul Ofițerilor”. Comisia Tehnică a Primăriei a aprobat în august 1914 planul de parcelare semnat de Mohor și de Ioachimescu, dar a solicitat Societății lărgirea străzii Ştefan Capșa drept condiție pentru aprobarea construirii caselor, precum și întârzierea construirii caselor pe parcelele dinspre bulevard, „până se va lua o hotărâre definitivă asupra deschiderii acestui bulevard”.

Arhitectură și urbanism

În această parcelare, Societatea Comunală a construit doar o singură casă în 1915, confirmată de inscripția anului pe fațada principală, oprind lucrările în vara anului 1916. După război, între 1922 și 1924, Societatea a continuat construirea de clădiri sub conducerea inginerului N. I. Georgescu şi a arhitectului Ion D. Trajanescu. Așa cum sugerează și cea de-a doua denumire și convenția din 1914, casele au fost distribuite ofițerilor. În cele din urmă, Societatea a reluat lucrările în 1923 și la parcelarea Ana Davila, pentru Ministerul de Război, de această dată pe baza planurilor semnate de Ioan D. Trajanescu și de N. I. Georgescu. În aprilie 1923, Consiliul Comunal a aprobat construirea locuințelor și deschiderea unei noi străzi. A urmat aprobarea Ministerului de Interne și, ulterior, a Consiliului Tehnic Superior, în iunie 1923. Planul de parcelare, cuprinzând 24 de parcele, precum și planurile locuințelor erau semnate de Ioan D. Trajanescu, prezentând cele opt locuințe deja planificate din 1915. Noul tip semnat de Trajanescu continua, în linii mari, stilul neoromânesc propus de acesta încă din 1910. Terenul a fost parcelat în 24 de loturi, însă doar 20 au fost construite (în total 10.000 mp) și alte patru au fost păstrate de rezervă (2.500 mp). Sfințescu menționa că noul tip semnat de Trajanescu, „mai dezvoltat, având fiecare casă două apartamente la fiecare cat (unul de închiriat), este modelul cu două case grupate […], adică ocupând fiecare apartament, de câte 4 camere, baie și scară de serviciu, câte circa 98 mp […]. Pe același principiu este conceput și modelul [cu] fiecare apartament ocupând 125 mp și având câte o cameră în plus față de precedentul. Acest model a fost executat pentru Ministerul de Război în cartierul ofițerilor, în strada Ana Davila”. Modelul avea o suprafață triplă față de suprafața medie a caselor din alte parcelări, cum ar fi cele din Steaua.

Află mai multe despre parcelarea Ana Davila și Societatea de Locuințe Ieftine în cartea Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine București (1908-1948)