Șerban Vodă

7/24

Delimitare

Calea Șerban-Vodă, străzile Soldan Șerban Ilie, Muguraș, General Mihail Cerchez, Gheorghe Lupu, Nicopole

Director

Andrei G. Ioachimescu

Arhitect

Ioan D. Trajanescu

Perioadă construire

1913-1926

Personalități

Ligia Macovei

Parcelarea Șerban-Vodă a fost proiectată și exectutată începând cu 1912, planurile locuințelor fiind semnate de arhitectul Ioan D. Trajanescu. Proiectul reprezintă colaborarea dintre Societatea de Locuințe și Epitropia Așezămintelor Brâncovenești.

Cronologia avizării

În 1913, Epitropia a cumpărat de la Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine terenul de pe Calea Șerban-Vodă, fapt atestat de documentele autentificate de Tribunalul Ilfov, „cu scopul […] de a înlesni funcționarilor ei posibilitatea de a deveni proprietari ai unor locuințe bune și ieftine”. Imobilele sunt inițial închiriate funcționarilor, prețul fiind stabilit în funcție de suprafața caselor și, nu de puține ori, Epitropia declară că nu dorește să aibă vreun profit, dar nici să iasă în pierdere. Ulterior, în iulie 1926, Epitropia vinde imobilele chiriașilor care se mutaseră în ele în decursul celor 14 ani, iar din prețul de vânzare se scade chiria deja achitată. Pentru a intra definitiv în posesia locuințelor, funcționarii ce cumpărau imobilul erau obligați să rămână în serviciul Epitropiei un anumit număr de ani, timp în care nu puteau înstrăina proprietatea. Conform articolului 4 din legea Societății Comunale pentru Locuințe Eftine, achiziționarea imobilelor era scutită de taxe, iar banii din vânzarea lor reveneau Societății. Din partea Așezămintelor, contractele erau semnate de către directorul Gr. N. Grecianu și de Epitropul Constantin Basarab Brâncoveanu. Nu este clar dacă toate străzile au fost construite concomitent, planurile atașate contractelor menționând doar străzile Nicopole și Gh. Lupu. Însă o fotografie aeriană publicată de către Cincinat Sfințescu în articolul său dedicat Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine, din 1933, certifică existența tuturor celor cinci străzi. Casele au fost ridicate după aceleași planuri utilizate pentru construcțiile din parcelările precedente realizate de Societate, fiind atât proiecte de tip A și B (parter), cât și C și D (parter și etaj).

Locuitorii

Așezămintele Brâncovenești au fost scoase în afara legii, patrimoniul a fost confiscat în 1951, iar locuitorii parcelării Șerban Vodă au fost mutați sau obligați să accepte chiriași. Numele străzii Savopol a fost schimbat în Muguraș. Un singur locuitor al parcelării își amintește originea caselor drept inițiativa colaborării dintre Societate și Așezămintele Brâncovenești. Ceilalți locuitori își reconstruiesc istoria prin povestirile ascultate din vecini, plasând originile în inițiativa „comunistă” de a oferi case lucrătorilor în anii 1950, inventând astfel o nouă istorie și o narațiune imaginară care probabil caracterizează naționalizarea lor, spre deosebire de o inițiativă care a devenit tabu odată cu Societatea care a comandat-o. Singurul locuitor care a oferit o perspectivă mai apropiată de narațiunea bazată pe documentele de arhivă s-a dovedit a fi nepotul unuia dintre primii locuitori, ilustrând o continuitate tăcută a povestirii. Locuitorii își amintesc că într-una dintre case a locuit inițial pictoriţa şi colecţionara de artă Ligia Macovei.

Află mai multe despre parcelarea Șerban-Vodă și Societatea de Locuințe Ieftine în cartea Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine București (1908-1948)