Zablovschi

Parcelarea Zablovschi a fost aprobată de către Consiliul Comunal în primăvara anului 1912, dar construirea a fost finalizată abia în 1921-1922.

Cronologia avizării

Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine a proiectat în această lotizare 132 de locuințe, amplasate pe un teren pe care îl avea în proprietate. Acesta se întindea între bulevardul Filantropia și strada Iordache Golescu și era delimitat la nord de strada Ing. Zablovschi și la sud de Cimitirul Evreiesc. Orientarea terenului de la est la vest a determinat deschiderea unei singure străzi, Mihail Cornea, și construirea locuințelor pe ambele părți ale acesteia, precum și pe partea sudică a străzii Ing. Zablovschi. Construirea a început dinspre bulevardul Filantropia, a fost oprită în 1916 și reluată în 1921. Pentru ridicarea primelor locuințe, Societatea a folosit tipurile C și D, proiectate de Trajanescu în Rahova, și noile tipuri E și F, proiectate de Mohor. Acestea din urmă erau mai complexe, având o suprafață de 62 mp și dezvoltându-se pe parter și etaj. Toate casele erau retrase de la aliniament cu trei metri și erau construite din aceleași materiale pe care Societatea le folosea în lotizările edificate simultan.

Casa simbol a parcelării

Casa-simbol a acestei parcelări este situată la intersecția dintre străzile Mihail Cornea și bulevardul Filantropia și semnifica direcția reformei spre un stil neoromânesc complex și un public-țintă al Societății format din membrii clasei mijlocii. Arhitectul acestei case, cel mai probabil Mohor, a propus o morfologie diferită și mult mai complexă față de cea a tipurilor de locuințe elaborate de Societate anterior. Fațada dinspre strada Mihail Cornea se caracterizează printr-o compoziție simetrică, cu volumele dezvoltate pe verticală și amplasate la extremități, care închid corpul principal al clădirii, retras de la alinierea generală. Cu toate că arhitectul a utilizat forme variate, compoziția lotizării este caracterizată de unitate, obținută prin rezolvarea de detaliu a elementelor arhitecturale. Parterul fațadei principale este ritmat prin intermediul utilizării aceluiași tip de ferestre, decorate cu ancadramente atent lucrate. Chiar dacă golurile au forme și proporții diferite, profilele ancadramentelor repetă modele similare, lăsând loc unor rezolvări speciale în careul celor trei goluri ale fațadei dinspre bd. Filantropia. Ritmul impus de ferestrele tripartite în trei cadre, repetarea pe fațada dinspre bd. Filantropia a celor trei ferestre, cele trei trepte și legătura dintre ancadramentele ferestrelor cu cadrul arcadei care susține veranda conferă uniformitate fațadei asimetrice. Designul riguros al jardinierei și al capitelului coloanei, precum și alinierea lor cu ancadramentele florale oferă o compoziție coerentă acestei fațade. Intrarea beneficiază de un vestibul monumental, susținut de o coloană de piatră, și se continuă cu un volum vertical, cu o scară și un balcon la etajul superior.

Viața cotidiană în parcelare

Modernitatea a pătruns în parcelare în anii 1920 și a lăsat urme vizibile în configurația actuală, care trădează transformarea treptată a parcelării dintr-o compoziție repetitivă într-una particulară. În afară de modificarea tipurilor locuințelor sau de diverse extinderi, Societatea a proiectat toate gardurile cu uluci de lemn similare, chiar dacă, ulterior, proprietarii le-au schimbat cu garduri metalice. La imaginea generală, modernă, au contribuit și plantațiile de aliniament, Societatea şi Primăria plantând copacii pe trotuarele din fața caselor, la distanță egală, așa cum o făcuseră și în parcelările pe care le executaseră anterior. Pe plăcuțele de metal cu numărul caselor sunt înscrise nume de diverse societăți din acea perioadă, fapt ce  demonstrează că familiile aveau contract cu Societatea de Gunoi, că erau abonate la serviciul de radio sau că își asiguraseră casele la diferite companii. Municipalitatea a comandat construirea unei școli publice începând cu anul 1913 în această parcelare, în 1931 a renumerotat locuințele și în anul 1933 a pavat străzile cu piatră, toate aceste elemente reprezentând expresii ale modernității.

Majoritatea locuitorilor proveneau din rândul funcționarilor sau aveau profesii liberale, foarte puțini dintre aceștia fiind muncitori. Din totalul de 132 de familii, însumând aproape 300 de locuitori, sursele din Monitorul Comunal  între 1915 și 1939 menționează profesia a doar 80. În acea perioadă, 20 erau funcționari publici, 18 aveau profesii liberale (profesori, avocați, artiști, arhitecți), 15 erau gospodine, în timp ce doar 9 erau muncitori. Restul erau ingineri, studenți sau nu aveau un loc de muncă. Cel mai renumit locuitor era Grigore Pișculescu (Gala Galaction), preot, traducător al Bibliei și personalitate renumită a României în perioada interbelică și după cel de-al Doilea Război Mondial. După moartea sa (în 1964), strada i-a purtat numele și o placă de marmură a fost așezată pe fațada casei în care a locuit. În 1937, printre muncitorii din parcelare se număra și Teohari Georgescu, un tipograf în vârsta de 29 de ani, absolvent al cursurilor Școlii Profesionale de Artă Grafică și angajat la „Cartea Românească”, „Adevărul” și „Imprimeriile Naționale”. Evidența căsătoriilor din Monitorul Comunal relevă faptul că locuia pe strada Zablovschi, la numărul 5. Acest tip de evidență nu menționează dacă deținea casa, dacă o închiriase sau doar folosise adresa ca dovadă pentru documentația căsătoriei sale cu Leide Gherscovici. Dintr-un simplu lucrător în 1937, Georgescu va juca un rol major în reforma locuințelor din București, în calitate de ministru al afacerilor interne în primul guvern procomunist din 1945.

Continuarea (1921)

Până în 1927, Societatea Comunală a finalizat parcelarea Zablovschi, construind locuințele pe toate cele 132 de parcele. În 1921, aceasta cerea Primăriei aprobarea construirii a trei locuințe pe strada Cornea, după planurile lui D. Mohor. Prima dintre acestea, în mai 1921, se referea la edificarea casei de la nr. 17, de pe strada Mihail Cornea, pentru Victor Dumitrescu. Cea de-a doua, în iunie 1921, reprezenta locuința Elenei Pavelescu de la nr. 15, care consta în „parter, un hol, trei camere, o cămară și un closet și la etaj, un hol, două camere și o baie cu closet”. Cea de-a treia locuință, datând din octombrie 1921, urma a fi construită pentru cpt. D. Bucur la numerele 9-11, pe strada Mihail Cornea. După 1927, majoritatea avizelor de construire semnate de Primărie se refereau, în special, la extinderi și construiri de garduri. Una dintre autorizațiile de construire din 1921 menționa faptul că Societatea realizase toate lucrările edilitare pe strada Mihail Cornea: apă, canalizare, electricitate și asfalt. În plus, fotografia aeriană din 1927 demonstrează că toate casele erau deja construite, iar la acea dată Uzinele Comunale instalaseră sau îmbunătățiseră sistemul de canalizare. Parcelarea Zablovschi nu s-a schimbat radical față de situația ei din 1948. Dacă în prima etapă gardurile erau realizate din uluci de lemn, ulterior proprietarii le-au schimbat cu garduri din plasă de metal. Încă de la parcelarea terenului, Societatea s-a îngrijit și de plantarea copacilor, iar trunchiurile groase ale acestora asigură și astăzi o atmosferă plăcută pe cele două străzi, Gala Galaction și Ing. Zablovschi. Deși toate casele au fost construite relativ în același timp, două dintre ele se găsesc pe lista locuinţelor cu risc seismic ridicat.

Află mai multe despre parcelarea Zablovschi și Societatea de Locuințe Ieftine în cartea Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine București (1908-1948)