Parcelări istorice și comunități de vecinătate

2/7

Echipă

  • Coordonator Andrei Răzvan Voinea
  • Cercetare Andrei Răzvan Voinea, Irina Calotă-Popescu, Dana Dolghin
  • Fotograf Andrei Mărgulescu
  • Grafică Andreea Livia Ivanovici, Irina Calotă-Popescu
  • Voluntari Mircea Dragomir, Ionuț Pătrașcu, Thomas Herrera-Sandu, Laura Mazâlu, Lucreția Pop

Finanțare

Ordinul Arhitecților din România prin Timbrul Arhitecturii

Implementare

2015-2017

Parcelări istorice și comunități de vecinătate

Motivație

In ultimii ani au fost elaborate din ce în ce mai multe studii dedicate diverselor aspecte legate de istoria urbană românească, dar în continuare există subiecte care sunt prea puțin cercetate sau care nu beneficiază de o perspectivă comprehensivă de abordare. Tema istoriei locuirii bucureștene de masă a început să își facă simțită prezența din ce în ce mai multe studii recente, care au puterea de a decela file importante ale evoluției orașelor și societății.

Aparent banale și anonime, multe cartiere din orașele românești se constituie în ansambluri cu valoare arhitectural-istorică, ce poartă o componentă memorială semnificativă și care spun povești diverse despre evoluția administrației românești, a societății sau a arhitecturii și urbanismului. În cazul istoriei bucureștene, o astfel de temă o constituie activitatea a două instituții publice responsabile cu reforma locuirii, care au construit cartiere de locuințe sociale în prima jumătate a secolului al XX-lea – Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine (1910-1948) și Casa Construcțiilor (1930-1949). În urma lor au rămas aproape 30 de parcelări de locuințe-tip în București, dintre care unele sunt înscrise ca situri pe Lista Monumentelor Istorice și/sau sunt definite ca zone construite protejate, însă acest statut juridic de protecție nu înseamnă neapărat și prezervarea valorilor pe care aceste cartiere le conțin.

Cunoașterea istoriei și a valorilor arhitectural-urbanistice ale cartierului în care trăiesc poate stimula sentimentul de apartenență al locuitorilor, poate crea identitate și poate contribui la popularizarea culturii de arhitectură în rândul lor. În consecință, am considerat că dincolo de miza academică pe care astfel de cercetări o pot avea, rezultatele unei investigații academice ar trebui să se adreseze și locuitorilor din aceste zone. Ne-am propus, prin intermediul acestui proiect, să intrăm în legătură directă cu locuitorii și să pornim un dialog cu ei, al cărui rezultat să aducă beneficii de ambele părți. Suplimentar, un astfel de demers poate compensa măcar parțial – prin informare și conștientizare – efectele pe care lacunele legislației și gradul slab de protecție le au asupra calității locuirii în aceste zone, punând în discuție direct în fața locuitorilor problema importanței arhitectural-urbanistice și istorice a cartierului în care trăiesc. Se ridică problema delicată a medierii dintre nevoia de conservare a valorilor de patrimoniu și a specificului acestor cartiere și cea de adaptare la cerințele și necesitățile locuirii contemporane, mai ales în condițiile în care legislația actuală de protecție nu are încă puterea de a asigura un răspuns adecvat acestei probleme.

Am elaborat materiale informative – pliante, cărți poștale, broșuri – pe care le-am distribuit direct în căsuțele poștale ale locuitorilor. În felul acesta, studiile au ajuns la peste 4.000 de familii care trăiesc în aceste parcelări, astfel asigurându-ne că informația a ajuns direct la publicul țintă. Chiar dacă textele care au rezultat au fost destinate unui public larg, cercetarea care a stat în spatele lor s-a bazat pe investigarea detaliată a tuturor surselor disponibile – atât bibliografice (publicații recente sau de epocă), cât și arhivistice și legislative. Aceasta a fost completată de cercetarea pe teren, precum și de multiple interviuri cu locuitorii sau de informații primite de la aceștia în mediul online. În urma acestor acțiuni, am primit un feedback consistent din partea locuitorilor, care ne-au validat metoda aleasă și ne-au ajutat – prin informațiile primite – să completăm istoria acestor cartiere și să dezvoltăm noi maniere de interpretare și direcții de cercetare. Prin coroborarea tuturor informațiilor acumulate, cercetarea care a stat la baza acestui demers se constituie în materiale originale, care prezintă informații inedite, nepublicate în literatura de specialitate anterioară și, cu atât mai puțin, în cea destinată publicului larg.

Implementare

Proiectul a fost implementat anual, începând cu 2015. Pliantele conțin informații semnificative pentru istoria și identitatea fiecărei parcelări (planul de parcelare, fotografii aeriene, imagini de epocă, date despre comanditar, proiectant și executanții parcelărilor, alte informații sintetizate în urma documentării de arhivă etc.). Mai mult, pentru parcelările clasate pe Lista Monumentelor Istorice, am introdus și prevederile legale care îi vizează direct pe locuitorii acestor zone, ca proprietari ai unor imobile protejate. Astfel, locuitorii parcelărilor au fost informaţi atât asupra semnificațiilor culturale  pe care zona în care locuiesc le incumbă, cât și asupra drepturile și obligațiile stipulate în Legea Monumentelor Istorice. Proiectul a avut drept principiu de bază necesitatea de a asigura acces la informație locuitorilor orașului, distribuind informația direct grupurilor ţintă. Astfel, am asigurat un control al modului în care aceasta este expusă, alimentând creșterea interesului locuitorilor față de situația specială de protecție dată de clasarea propriilor imobile ca monumente istoric. Originalitatea acestui demers nu a constat doar în realizarea materialelor bazate pe documentare ştiinţifică, ci și în oferirea gratuită a acestor informaţii într-un format accesibil. Concepția grafică a pliantului l-a făcut uşor de parcurs de către un public nefamiliarizat cu limbajul arhitectural sau cu cel istoric și nici cu diferitele stipulații legislative. Majoritatea parcelărilor au fost construite de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine – București (1911-1948) și de Căile Ferate Române (1912-1948).

PRIMA ETAPĂ – 2015: Parcelări pe Lista Monumentelor Istorice

Parcelări: Grant, Șerban-Vodă, Viilor.

Proiectul a debutat în 2015 cu primele parcelări de pe Lista Monumentelor Istorice, două dintre acestea (Grant și Viilor), fiind construite de C.F.R. În total, am tipărit și distribuit 900 de pliante locuitorilor.

ETAPA A DOUA – 2016: Parcelări pe Lista Monumentelor Istorice

Parcelări: Învoirii, Prelungirea Dorobanți, Raion, Iancului și Victor Manu, Verzisori.

Având experiența din 2015, am hotărât, în 2016 să analizăm și celelalte parcelări construite de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine care se află pe Lista Monumentelor Istorice. În total, au distribuit peste 1500 de pliante locuitorilor acestor parcelări. Singura excepție a fost parcelarea Fabricii de Uleiuri Phenix, aflată pe strada Învoirii, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea. Concluzia discuțiilor cu locuitorii cărora le-am înmânat direct pliantul a fost că aceștia nu cunoșteau că parcelările ar fi clasate pe Lista Monumentelor Istorice.

ETAPA A TREIA –  2017: Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine – București

Parcelări: Rahova, Fabrica de Chibrituri, Zablovschi, Calea Lacul Tei, Drumul Sării, Sf. Vineri, Drumul la Tei, Cornescu.

În 2017 am finalizat cercetarea privitoare la parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine și am distribuit încă 2000 de pliante locuitorilor. Chiar dacă nu sunt pe Lista Monumentelor Istorice, Studio Zona a oferit documentația necesară autorităților pentru a încadra aceste parcelări în PUZ-urile de sector.

 

 

 

 

Proiectul a fost implementat cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România prin Timbrul de Arhitectură.

Află mai multe despre Societatea de Locuințe Ieftine în cartea Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine București (1908-1948)


Proiecte Finalizate

Ai citit Parcelări istorice și comunități de vecinătate. Citește și