Drumul Sării

11/24

Delimitare

Drumul Taberei, strada Nicolae Găină, Drumul Sării, străzile Lt. Negel, Lt. Caranda, Gheorghe Cuțului, Octav Băncilă, Lt. Colonel Constantin Marinescu

Directori

Andrei G. Ioachimescu, N. I. Georgescu, D. Stoica

Arhitecți

Dimitrie Mohor, Fr. Reiss, D. Ionescu

Perioadă construire

1914-1944

Prezent

Arhivă

Cel de-al doilea proiect construit de Societatea Comunală pentru Ministerul de Război, parcelarea Drumul Sării, era situat în partea de vest a orașului, lângă poligonul de tragere, unde între 1914 și 1916 Societatea a construit 54 de locuințe cuplate câte două sub același acoperiș.

Cronologia avizării

Comisia Tehnică a aprobat parcelarea după solicitarea lui Ioachimescu din 1914, cu o singură obiecție: să se prevadă în plus o degajare (ieșire) spre strada Drumul Sării și să se teșească colțurile celor două piețe. Construirea a început în 1914, după obținerea avizului și din partea Consiliul Tehnic Superior al Ministerului Lucrărilor Publice, cu modificările respective. Inițial, dispunerea locuinţelor a fost determinată de forma terenului, care nu permitea proiectarea a trei șiruri paralele de case și era orientată de la nord la sud. Locuințele cuplate au fost proiectate respectând principiile asumate de Societate, precum spațierea riguroasă, retragerea de la aliniament și proiectarea unei grădini înconjurătoare. Cele zece locuințe cuplate de pe strada Gh. Caranda erau plasate cu spatele spre poligonul de tragere și retrase de la aliniamentul trotuarului. De cealaltă parte a străzii Caranda, proiectanții au dispus șase locuințe cuplate şi una individuală, iar la intersecția cu strada N. Găină plasau o locuință cuplată, însă nu aliniată cu celelalte, ci paralel cu strada Găină. Pe strada Negel, șase locuințe cuplate respectau aliniamentul străzii și retragerea de la trotuar, spate în spate cu cele de pe Caranda. În cele din urmă, între Negel și Caranda, Societatea a proiectat doar patru locuințe cu fațadele spre Negel și a lăsat liber spațiul destinat celor dinspre Drumul Sării. Cel mai probabil, Societatea a amânat construirea străzilor pentru a lăsa liber spațiul pentru o eventuală lărgire a Drumului Sării. Mai mult, a prevăzut și un scuar la intersecția cu str. N. Găină, a proiectat un mic parc pe terenul rămas și a pavat străzile cu bolovani de râu.

Arhitectura propusă de Dimitrie Mohor reprezenta o întoarcere la stilul neoromânesc simplificat utilizat de Doneaud la proiectarea locuințelor de pe Lânăriei și de Trajanescu la cele din parcelarea Lupească. Societatea a utilizat în special tipul B sau derivări ale acestuia, doar parter, şi care consta într-o compoziție cu două camere, coșuri separate, iar acoperișul era placat cu țigle. Având în vedere faptul că, în 1914, Trajanescu nu mai colabora cu Societatea Comunală, tipul proiectat de Mohor reprezenta, probabil, o derivare a tipului B din 1910–1911.

Arhivele nu păstrează și lista cu beneficiarii acestor locuințe, însă, conform convenției, acestea urmau să fie distribuite, în principal, ofițerilor și plutonierilor. De altfel, inaugurarea cartierului din octombrie 1915 confirma construirea a 30 de case pentru plutonieri. Comisia de Nomenclatură a denumit străzile Negel și Caranda în 1915 „pentru a se da pildă ofițerilor aviatori, care au contribuit la avântul aviației militare române și și-au pierdut viața în zbor”. De altfel, un monument a fost ridicat în cinstea lui Gheorghe Caranda nu departe de parcelare.

Continuarea (1921)

Parcelarea Drumul Sării a fost continuată în 1921, tot pentru Ministerul de Război, Societatea construind zece locuințe în partea de nord a acesteia. Directorul N. I. Georgescu a cerut aprobare de la Primărie în iulie și a obținut-o rapid. Extinderea lotizării s-a făcut pe baza planurilor de parcelare semnate de arh. Fr. Reiss, iar noile case purtau semnătura arhitectului D. Mohor. Dintre cele zece, doar nouă au fost construite, așa cum demonstrează fotografia din 1927. Astfel, lotizarea avea un scuar elegant, strada Negel era prelungită până în Drumul Taberei, iar str. Nicolae Găină (proiectată și numită astfel încă din 1915) crea o scurtătură, prin parcelare, între Drumul Taberei și Drumul Sării. Cel mai probabil, și aceste noi case au fost distribuite ofițerilor din armată.

Extinderea (1938)

În 1930, Societatea a obținut aprobarea planului de extindere a parcelării, dar nu a început construirea locuințelor până în 1938. Noua extindere completa spre sud lotizarea, prin continuarea străzilor Negel și Caranda și deschiderea unei noi străzi (astăzi Octav Băncilă). În plus, Societatea deschidea o nouă stradă, perpendiculară pe Drumul Sării, care unea această arteră de strada Lupească, în dreptul parcelării construite în 1911 și 1921. În 1940, această stradă a fost denumită Aviator Garofeanu Ion (căzut la datorie în 1923), iar parcelarea a purtat și numele de „Poligonul de Tragere”. În această parcelare, Societatea a hotărât prelungirea celor două străzi, Negel și Caranda spre sud, lăsând liberă o porțiune de teren între casele deja construite până în 1921 și prima stradă perpendiculară din parcelare (A, redenumită General Ioan V. Culcer), trasată în dreptul străzii Garofeanu. Acel teren, aparținând Ministerului de Război, a rămas neconstruit până la începutul anilor 1950. Ministerul de Război ceda doar un teren de 300 mp necesar deschiderii străzii. Așadar, construirea caselor a început de la strada Culcer până la strada Lt. col. Constantin Marinescu. În total, Dan Ionescu a prevăzut construirea a 28 de case, majoritatea cuplate, cu excepția celor de la intersecții.

În februarie 1930, Comisia Tehnică a Primăriei aproba planul, stabilind ca toate clădirile să fie retrase doi sau patru metri de la alinierea străzii („retragerea fiind uniformă pe străzi întregi pe ambele părți ale ei”). Comisia Tehnică ținea cont de deciziile Comisiei Speciale și de cele ale primăriei de sector și avea nevoie și de avizul Ministerului de Interne. Străzile au fost pavate în aprilie 1940. În afară de completarea către sud, Societatea a proiectat 14 locuințe cuplate pe strada Garofeanu, după planurile lui Dan Ionescu. Acestea erau tipurile B1, C, D, E, precum și tipuri speciale pentru colț.

Construirea locuințelor din parcelarea Drumul Sării a continuat din 1938 până în 1944 și a condus la finalizarea acesteia pe baza planurilor lui Dan Ionescu. Parcelarea a cunoscut numeroase probleme cu autorizarea. De exemplu, în aprilie 1940, Societatea Comunală cerea Primăriei eliberarea unui certificat de aliniere și regim pentru construirea a 35 de locuințe. Primăria refuza inițial construirea, considerând că nu există la sector nici un plan parcelar aprobat cu toate formele legale, așa cum ar trebui să existe, dar și Societatea pretinde că a fost cândva aprobat un plan de parcelare. […] Dar chiar dacă există într-adevăr, el datează în orice caz dinaintea anului 1930 și astăzi nu mai are nicio valabilitate. Conform Certificatului de aliniere și regim, eliberat, în cele din urmă, în 1941, clădirile erau retrase la 5 metri pe strada Drumul Sării, la 4 metri pe strada Proiectată, la 4 metri o porțiune din strada B și strada General Culcer și la 2 metri la restul străzilor din interiorul parcelării. Dintre aceste case, zece erau pe prelungirea Negel, 12 pe prelungirea Caranda și încă 13 pe strada Nouă. În total, 36 de locuințe. Una dintre locuințele de la intersecția străzilor Nouă (Băncilă) și Caranda, realizată în 1942, tip „Drumul Sării”, era compusă din „pivniță, parter și etaj, din zidărie masivă, cu planșeuri de beton armat, acoperită cu material necombustibil. Fotografia aeriană din 1943 confirmă faptul că aproape toate locuințele fuseseră construite.

Completările postbelice

După al Doilea Război Mondial, pe străzile Negel și Caranda, arhitecții Ministerului Forțelor Armate au proiectat, în 1952, un tip de locuințe special, cu fațada din cărămidă aparentă, asemănător cu cvartalul Panduri.

 

Află mai multe despre parcelarea Drumul Sării și Societatea de Locuințe Ieftine în cartea Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine București (1908-1948)